DREPTURILE
TALE

LEGEA ANTI-DISCRIMINARE

Ordonanța de Guvern 137/2000 interzice orice deosebire, excludere, restricție, sau preferință în domeniile politic, economic, social sau cultural pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu.

Conform legii, sunt discriminatorii și prevederile, criteriile, sau practicile apart neutre, dar care în fapt dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor enumerate mai sus, exceptând cazurile în care aceste prevederi, criterii și practici sunt justificate de un scop legitim. Sunt discriminatorii și comportamentele active ori pasive care, prin efectele lor, favorizează sau defavorizează în mod nejustificat o persoană sau un grup de persoane.

Comportamentele pe baza criteriilor enumerate mai sus care duc la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, ori ofensiv constituie hărțuire. De asemenea, orice tratament advers venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție ca urmare a unei discriminări reprezintă victimizare.

Discriminarea de orice fel, hărțuirea și victimizarea se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, sau cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, pentru discriminarea unui grup de persoane sau unei comunități. Partea care a săvârșit discriminarea poate fi obligată și să publice, în mass-media, un rezumat al hotărârii sau sentinței.

Dispozițiile ordonanței se aplică atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice și instituțiilor publice care au atribuții în ceea ce privește:

  • condițiile de încadrare în muncă, criteriile și condițiile de recrutare, selectare și promovare, accesul la toate formele și nivelurile de orientare, formare și perfecționare profesională;
  • protecția și securitatea socială;
  • serviciile publice administrative, juridice, de sănătate sau alte servicii, accesul la bunuri și facilități;
  • sistemul educațional;
  • asigurarea libertății de circulație, dreptul la libera alegere a domiciliului si accesul in locurile publice;
  • asigurarea demnității personale, a liniștii și ordinii publice;
  • alte domenii ale vieții sociale.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este responsabil pentru aplicarea și monitorizarea respectării acestor prevederi. Orice persoană care a suferit o discriminare poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data întămplării sau de la data la care află despre aceasta, pentru a cere sancționarea faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării.

Consiliul acceptă orice fel de probe, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice. Hotărârea Consiliului se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării, se comunică în termen de 30 de zile de la aprobare și produce efecte odată comunicată. Hotărârile pot fi atacate în termen de 15 zile.

Persoanele discriminate pot, de asemenea, formula o cerere în fața instanței de judecată, fără notificarea Consiliului, fie personal sau printr-o organizație non-guvernamentală dedicată protecției drepturilor omului, pentru a solicita acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.

Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani de la data întămplării sau de la data la care află despre aceasta. La cerere, instanța poate și suspenda sau retrage autorizația de funcționare a persoanelor juridice care săvărșesc acțiuni discriminatorii severe sau dese.

SCHIMBAREA NUMELUI

Persoanele trans* și gender non-conforming își pot modifica legal numele în baza Ordonanţei Guvernului României nr. 41/2003, aprobată prin Legea nr. 323/2003 cu modificările și completările ulterioare, privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

Acest lucru se poate realiza  pe cale judecătorească, în condițiile stipulate de articolul 4 alin. (2) litera l):

„când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia”

sau pe cale administrativă, în baza art. 4 alin. (2) litera b):

„când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care dorește să îl obțină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum și asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume”

Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă va trebui să depună o cerere la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor, aflat în subordinea consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, în a cărui rază teritorială își are domiciliul.  Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute anterior și să fie însoțită de următoarele acte:

  • copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;
  • un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an (cererea de schimbarea numelui se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, prin grija și pe cheltuiala solicitantului)
  • consimțământul, dat în formă autentică, al celuilalt soț, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
  • copie de pe decizia de aprobare a autorității tutelare, pentru schimbarea numelui unui minor de către unul din părinți
  • cazierul judiciar și cazierul fiscal ale solicitantului;
  • orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.

Dispoziția de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui se emite în termen de 60 de zile de la primirea cererii și se comunică deîndată solicitantului. O copie după dispoziția de admitere a schimbării numelui se emite pe baza dovezii de plată a taxei extrajudiciare de timbru prevăzute de lege, care se depune în termen de 90 de zile de la data luării la cunoștință.